Zilele sunt tot mai scurte și mai reci, soarele este de culoarea gutuii iar paleta toamnei începe să coloreze frunzele și iarba. Este clar! Toate semnele arată că a venit toamna. Doamne ajută! Las” să vină, numai să fie lungă și călduroasă să apuce omul să-și strângă porumbul și curcubetele de pe câmp, merele din pom și să-și aducă turmele acasă.
De la jumatatea lunii septembrie, turmele incep sa coboare de la munte. Dupa „ravasit”, turmele pornesc – unele spre campie, unde vor ierna, altele sunt duse în stânele de la marginea satului. Acest lucru este perfect normal pentru țăranii din Rusca Teregova și Cornereva- poate ultimii păstrători al obiceiului transhumanței curate din Banatul Montan. Ca odinioară, așa cum au pomenit și învățat și ei din moși- strămoși, cobanii de azi cu i-phone și smarthphone la chimir, își aduc turmele spre casă într-o procesiune veche de când satul sau Banatul: caii cu desagi – în frunte, turmele de mioare cu măgari și catâri și câinii, iar la urmă, câte un tractor cu tot calabalâcul: căldarea și vasele pentru închegat, haine și bunde, pături și așternuturi pe care le-au avut pe munte și mai ales, butoaiele cu brânză. Acum, cu toții au plecat spre vale, iar sus pe munte, au rămas stânele părăsite până la primăvară.
Din Munții Banatului – Muntele Semenic, Țarcu și Godeanu bănățean, se cobor spre sat turmele cu oi grase și lânoase, prin întortocheatele văi ale păraielor și râurilor emblematice ale Banatului Montan. Se strecoară turmele încet printre stânci și bolovani începând cu jumătatea lui septembrie. Sunt turmele care coboară din muntele pe care l-au urcat primăvara, până la Sfântul Gheorghe. Este vremea „răvășitului oilor”, sfârșitul de „contract”, pentru ciobani și slugi, care acum se aduna si chefuiesc in cinstea ultimelor zile pe care le petrec cu turmele in acest an.
La intrarea în sat, încă de la Rusca Teregova, turmele sunt așteptate de cetele de muzicanți și șuvoiul amestecat – ciobani, oi, cai, măgari și câini – curge încet pe șosea în sunet de ,,torogoată, acordeon și saxafon” iar gândul tuturor zboară spre ce se va întâmpla când ajung la destinație, la Rusca și Cornereva: carnea fragedă va sfârâi în tigaie sau in proțap, mămăliga va bolborosi in ceaunul ,,de stână” cât o roată de car și sătenii – proprietarii de turme- cei care si-au dat peste vară oile in munte, ce sosesc cu provizii de bere si tuica, de fapt ordinea este inversă, pentru a-i cinsti pe ciobani și păcurari.
Așa cum se vede și în imaginile prinse de prietenul Andrei, ciobanii s-au aprovizionat încă de pe drum cu ,,udătură”: unii cară lăzi cu bere, alții au în mână sticle cu ,,răchie de-a bătrână și groasă, ca oloiul” .
Și fiindcă așa au făcut de când este lumea, adică prima dată s-au întins mesele și s-a chefuit, așa se va face și acum: petrecerea si mai apoi împărțeala. După ce toată lumea s-a ospătat bine, vine si timpul pentru socoteli. Se numără oile, fiecare sătean își ia animalele și brânza cuvenită și calculată la ,,măsuratul oilor” în primăvară – brânza pentru lunile în care mioarele au fost date la stână.
Dar, nu e întotdeauna veselie, se mai întâmplă ca țăranii să aibă pagubă mare. Unii au rămas cu jumătate din oi. Pe unele le mănânca ursul sau lupii, altele sunt trăsnite, ba mai pică în râpă sau se îmbolnăvesc de ,,șchiop” sau la stomac. Dupa ce cantaresc branza cuvenita si isi vad animalele, oamenii au de ales intre a prelungi „contractul” cu ciobanii care vor pleca mai departe cu turmele, la iernat, in campie sau rămân pe lângă sat, așa cum este obiceiul la Rusca și la Cornereva, oamenii își țin oile acasa.
Magarii sunt elemente de baza in acest drum spre sat sau spre munte. Dormitorul, bucataria, garderoba, toate sunt randuite cu mare grija pe magarusi. „Cand ii ingheata mainile unui cioban, el trebuie doar sa traga de o sfoara a unui pachet pe care l-a pus pe un anume magar si sa scoata manusile. Cand ii este foame, trebuie sa stie precis la ce magar sa mearga ca sa ia ceaunul de mamaliga, branza sau pastrama. Cand l-a udat ploaia, stie precis pe ce magar are hainele de schimb.
Sătenii din Rusca si din Cornereva, spun ca branza care se face in zona lor, e cea mai gustoasa. Secretul consta in iarba buna de pe Semenic, Muntele Mic sau Țarcu si racoarea. Cum te indepartezi de zona asta, o sa vezi ca branza e din ce in ce mai iute, spun ciobanii.
În continuare, vă lăsăm să vă delectați cu spectacolul trecerii sutelor de oi prin Rusca Teregova. O parte din mioare vor rămâne în sat, iar altele, cele mai multe, vor merge la stăpânii lor, la Cornereva.
![]()
![]()
Post-ul Tradiția merge mai departe – ruscanii și cornerevenii, și-au adus turmele în sat pentru iernat VIDEO apare prima dată în InfoCS.
